Clarisse trecea din fagure în miere

întreaga sinteză a zilei zidită spre centrul pământului ca o pacoste și pentru că din sfârcurile ei picura încă urletul laptelui am decis să construiesc în picioarele fotoliului de unde se întâmplau toate relele un fel de arc de triumf care să zdrobească umbra acestui somn de coșmar atunci Clarisse a început să citească cu […]

aici se învârt nopțile în auz

corăbii lihnite de foame își devorează mateloții închiși în frânghii tu ștergi beregata lamei cu un tricou ud și strigi să se oprească nimicul din nimic dar aici e un loc de groază unde frunzele defilează pe străzi cu verdele în flăcări naufragiile se pornesc nebunește să plouă cu vii și morți lumânările cad aprinse […]

cine ar fi crezut

că materialul tulbure din care sunt alcătuite etajele s-a săturat atât de mult de urcările și coborârile mele încât a început să mă privească cu ură   (până în acel moment credeam că toate lucrurile sunt construite să tacă și să dureze)   dar lumina a fost întotdeauna generoasă cu zidurile căzute la fel cum […]

ale dracului

nu mai poate omul să își suflece ceasurile în ceafă de gura lor plină   sunt atât de zilnic încât îmi vine să vomit 1001 poeme despre copilăria mea cu robinete înjurături și noapte   dar presimt că odată și odată lucrurile se vor descoase singure până dezvăluie mâna care a dat voie pungii să […]

înclinația spre alb

nu presupune revenirea la inundația credinței dacă ar fi așa multe viituri și-ar face apariția într-un pătrat reevaluat să posede patriotismul crucii aici este mai mult o trecere în revistă a unui coridor de la demisol pe unde trec femei scandinave dezbrăcate urmărite de chiriași fanatici și peste toate aceste inerențe puse pe fugă adevărata […]

am palmele secate

virtutea mea este o umbră printre triburile urletelor frigul îmi zboară pasărea într-un cuib de gheață și atunci râd și atunci cad și atunci îmi închid rânjetul până îl aud explodând într-un șir imens de urale am acoperiș deasupra acestei lacrimi am și maniere și frunze și verde și pași și tot e târziul acesta […]

carnea mărului nu simte nevoia

să vadă cum i se dărâmă căldura fructului într-o mulțime îi pasă mult prea puțin dacă cel lăsat în urmă înghite sau nu pielea cercului pentru a deveni o alegere mai bună totul se rezumă la devastatorul sfârșit al sfârșitului acel somn groaznic în care suntem îndemnați pentru a ne părăsi barbariile și divinitatea tristeții […]

sunt frumosul dresat al acestor vremuri

lăsarea în urmă și dumnezeul de tablă pe unde se războiesc copiii suflând în cercuri hârtia care a învelit cândva jugularele semințelor în povestea de dragoste a ieșitului din trupul cojii   sunt un bărbat prielnic atunci când pe sub pielea mea se adună intersecțiile să vomite plebea malurilor și cuvintelor lor frumos aranjate printre […]