mărturisirile unui câine

Încă o zi trecută de pragul celor 24 de ore. În haosul balansului, sunt singura alternativă la naivitatea juvenilă a prietenilor mei javre. Titulatura de câine asumat nu mă prinde întotdeauna. De aici și jurnalul acesta inventar, al tatonărilor și exerciților de reflecție. Traseul ambițiilor formative a fost aproape întotdeauna stingherit din cauza fricii de […]

și acum voi întreba

de ce în inima ei orice piatră trăiește în cușca palmei care o aruncă într-un fel de camuflaj perfect dezechilibrat cu sentimentele celor zece degete dispuse să fugă oricând din pumnul unde stau în genunchi   nici nu știu ce este mai primejdios întrebarea adresată pietrei sau răspunsul ei aruncat să ucidă pentru că palmele […]

ce mizerie iubito

ce ghinion ce năpastă critică peste mâinile și picioarele noastre din care au crescut pantofii ca niște buruieni carnivore oh și ce jos a căzut cântecul nostru în ce mocirlă a notelor grave a învățat să înoate o curvă frumoasă la sfârșit rămâne doar o frumoasă cu trup o carne ușoară cu ușile deschise un […]

un strop din mâinile ei

încercau să plouă la marginea lopeții dar bătea atât de tare vântul în cartea asta despre senin încât am fost nevoit să dau dreptate păsării să tac înaintea gardului de sârmă ghimpată și să adâncesc groapa luciului cu aceeași normalitate a vieții cu aceeași normalitate a morții ce răsfoiește paginile cărții tot mai sus pe […]

când a decis să transforme galbenul

într-un autobuz am tăcut și din tăcerea mea s-a făcut o movilă de liniște și a venit o felină să își ascută ghearele în acest cerc prost elucidat în timp ce ea desena ferestre în culoarea aia nebună și invita călătorii să urce fără bilet într-o aventură prin cerul tavanului pictat și el până la […]

Și acum să punem i-ului un fel de capăt.

Să-l obișnuim în locul nostru. Pentru că noi avem deja experiența gurilor cusute. băi și ce frumos ne frământa ea iubirea ce propoziții neînsemnate îi curgeau din sâni să alimenteze cisternele cu laptele pentru consum al celor doi copii miluiți câte numere îi țâșneau din gură și câte lacrimi nu ieșeau la numărătoare ohhh câtă […]

e greu să te apuci de ea

dacă îi faci o incizie prin frică nu se aude nimic curgând dar ea este deasupra tuturor fricilor și nu pentru că are ecou din feminin ci mai degrabă pentru că are pielea atât de atent călcată de o altă ea neagră încât nu are niciun gând rău nicio cută este doar bine întinsă în […]

în mintea mea de bărbat

detașamente de insecte ridicau drapelul deasupra liniștii și din fluierăturile disprețuitoare ale stradalilor își croiau cea mai bună îmbrăcăminte în special pentru zilele numărate în lanțurile lejere de luni spre vineri seara când aproape toți muream prin baruri dezbrăcați de hamuri și mustrări de conștiință atât de murdare încât eram beți de noapte în fiecare […]

cumva

din mijlocul pâinii au început să se audă ochii grâului cerșind o gură de aer și nici acum nu știu ce căutam acolo plutind într-o nepăsare imensă lângă coaja fructului   ceea ce știu este că în fiecare zi trebuie să mă ridic din pat și să aprind lumina pentru că nu este suficient doar […]

nu știu exact ce mi-am imaginat

sau dacă mintea mea era doar o adunătură de sticle sparte care doreau cu disperare să își mai aducă aminte lichidul care ținea într-un fel de viu perpetuu tăietura   nu îmi aduc aminte nici măcar ce știu atunci când spun că știu de ce bucătăria este un animal frumos care îmi povestește de ce […]

privește-mă ce frumos scuip

materiale textile pe gură   privește-mă femeie cum închid în spatele coastelor o tonă de lacrimi și absolut nimeni nu știe că umblu plâns pe stradă și din pașii mei lumini tâmpite și frunze galbene aduc toamna mai aproape de viață ca și cum din toată lumea sufletului eu sunt cel mai puțin bărbat de […]