câteodată mai traversam dintr-o parte în alta a zâmbetului tău

și timpul trecea atât de tare încât îl simțeam cum mă lovea în obraji

ca un val de aer rece

pe care nu îl puteam nici pune la punct

nici apostrofa cu injurii câinești

nici îndepărta cu mâinile

(cred că cei șapte ani de acasă țineau în lesă

animalul din mine)

 

dar wtf

câteodată eram doar un câteodată

care nu se mai oprea domnule din apus și răsărit și apus și răsărit și tot așa

zile întregi

zile obișnuite

zile în evantai

și nopțile sătule de atâtea zile care mai mult se îmbătau

decât să aibă stele

 

câteodată eram doar așa un bărbat închis într-un alt bărbat

și tocmai închiderea asta forțată a dat naștere unei prietenii extraordinare

dintre mine și mine

dintre un bărbat și zâmbetul tău îndesat de rușine

în buzunarele pantalonilor

 

câteodată eram doar așa

un fel de frig care se trezea din oră în oră

ca să nu-i adormi

cumva

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*