cele două chipuri ale unui obraz

Se apropia încet, lasciv, dezbrăcată, în patru labe spre fotoliul din sufragerie unde m-am tolănit să mă reculeg.  Ajunsă în dreptul meu s-a întors cu spatele spre mine. Și-a ridicat curul atât cât să umilească un cerc pe vecie. Ah și ce imagine bombată a poftei s-a desfăcut în mine. Am simțit cum explodează în sufletul meu toți stăpânii de sclavi. Cu o mână sigură mi-a dăruit ferocitatea lesei, apoi s-a aplecat să îmi spele bocancii cu limba ei cărnoasă de femeie, din care au fost eliberate toate doamnele. Am simțit că aici în jos nu e nimic în afara unui singur animal. Așa că am luat-o de păr și cu violență am apropiat-o de pofta mea. Ochii ei, gura ei, limba ei și-au făcut loc prin duritatea pânzei care acoperea penisul într-un fel de capcană a conjuncturilor fericite. Fiara din ea a găsit repede calea șarpelui. I-am simțit gura îmbrățișându-mi glandul cu o foame îngrozitoare. I-am apăsat ceafa până ultima fărâmă din mine, s-a prăbușit în ea. A înghițit totul cu sălbăticie, m-a privit în ochi și mi-a spus: bărbate, scrie un poem despre curve, scrie totul cu vocea mea apoi du-te!

Un comentariu la “cele două chipuri ale unui obraz

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*