ecourile au făcut metastaze

Dialogul este doar o virgulă tunel printre silabele cu picioare lungi ale damelor care se apropie să devină un monolog subțire de dantelă. Coastele mele proaspăt ieșite în decor ca niște vâsle osândite să fugă prin lichid. (Mărturii ale sunetului prins în colivie.) Când mă gândesc la amploarea acestei enormități aproape că aș vrea să închid fereastra într-o propoziție deasă. O propoziție cu pletele prăbușite pe spatele pervazului unde eu scriu din întâmplare în întâmplare

mersul în genunchi printre tentative

omisiuni

și distanță

sunt bărbatul în care ecourile au făcut metastaze în aproape toate organele

ca un fel de confuzie

un fel de numărătoare cu păsări aprinse

care își oferă puii ofrandă

la micul dejun

 

din cauza acestor evenimente am început să mă preschimb într-o bucată de sunet

care ruginește pe balcon

am început să întind mâinile și picioarele fotoliilor

într-un acces de gimnastică medicală

pentru a le obișnui cu neobișnuit dialog

dintre caravanele circului

ora asta fixă care nu a făcut cangrenă

și sângele obligat să suporte aplauzele saltelelor pieptănate ordonat

în piciorul unui sâmbure

 

ceea ce știu este că împreună am putea oferi viitorului echilibru

o carne nouă

pentru a umbla pe stradă

cu pălăria ridicată în formă de fluture

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*