Nesfârșitul lumii


Au început să ne alunece picioarele pe o pantă decadentă, presărată cu absențe și caricaturi care au uitat să se retragă din calea temei recurente, a polemicii, lângă un câine mort (lumea de astăzi), trasă, încă, în lesă. Radicalitatea incompetenței depășește deja valoarea care se ține cu dinții de ceea ce a mai rămas un ideal de apărat. Inflexibilitatea a devenit o inactualitate perpetuă care se deleagă, gălăgios, drept singura actualitate civică permisă. În acest caz, nu ne mai putem autointitula patrioți, ci un biet inventar șters galopant peste obraji până a rămas fără identitate. Prin urmare, ce ar mai putea fi instigat să iasă în stradă, înafara vocilor din difuzoare care îndeamnă? Suntem umbre abonate la paloare. Asta primești cadou din partea virtualului. Suntem măștile reutilizabile ale unor foste identități. Am devenit interschimbabili și ușor de folosit pentru toți cei care au nevoie de uluitoarea putere a poporului, aruncat în distanțarea lui socială…să reorganizeze arhiva politeții prin postări uneori imposibil de parcurs până la capăt. Revoluție?! Pe bune?! Măcar vă mai aduceți aminte ce înseamnă acest cuvânt?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*