femeia care dă naștere
jumătatea lui c
femeie născută
dezmembrarea
uneori te îngropi în culoare
face off
ochi de femeie
chipuri
tratat de echilibru
fuga din inimă
celălalt care așteaptă
femeia pește
renaștere
arlechinul
ieșirea din pustiu
dintre aceștia doar eu umblu
chemarea identității
nesomnul rațiunii
ea și ea

dacă vrei să smulgi greutatea pironului fără să alterezi blândețea străpunsă a cărnii

ai nevoie de încă o gură de aer pe lângă cea trasă deja în piept ca să duci până la capăt definiția cel puțin provizorie a unei dureri atroce   așa vei putea să cântărești căpruiul dezlipit dintr-un iris albastru să numeri toate moleculele de dioxid de carbon expirate la sfârșitul înnegrit al mânecii care […]

Poem pentru toată lumea!

pentru că sunt un poem sacadat al focurilor de tabără normalitatea versurilor mele seamănă leit cu cea a oamenilor care vin să îl pipăie să îl adulmece să îl fotografieze ca și cum ar fi ceva de necrezut care se scrie singur în zgomotul general al pașilor sunt prima și a doua zi din toate […]

nesomnul rațiunii

și acum doar să ne îngropăm săruturile la capătul orașului pentru mai târziu când oamenii ne vor arăta cu degetul râzând să spălăm cu șampon ceasurile și acoperișurile până li se vede pielea strălucind de noaptea care ne-a intrat în gură doar așa să-i simțim gustul iar în momentul când din toată singurătatea noastră femeia […]

marionetele dormeau în balanță

în timp ce eu mă contraziceam cu sarcasmul lăzilor de gunoi unii se întâmplau să fie îngeri alții îmbrăcați în costum băteau din palme și plângeau închiși în sentimentul singuratic al unei viziuni atroce despre mâinile curate ale femeii venite să curgă femeie de aici încolo vin camioanele să ne ridice pâinea de pe străzi […]

Clarisse trecea din fagure în miere

întreaga sinteză a zilei zidită spre centrul pământului ca o pacoste și pentru că din sfârcurile ei picura încă urletul laptelui am decis să construiesc în picioarele fotoliului de unde se întâmplau toate relele un fel de arc de triumf care să zdrobească umbra acestui somn de coșmar atunci Clarisse a început să citească cu […]

aici se învârt nopțile în auz

corăbii lihnite de foame își devorează mateloții închiși în frânghii tu ștergi beregata lamei cu un tricou ud și strigi să se oprească nimicul din nimic dar aici e un loc de groază unde frunzele defilează pe străzi cu verdele în flăcări naufragiile se pornesc nebunește să plouă cu vii și morți lumânările cad aprinse […]

cine ar fi crezut

că materialul tulbure din care sunt alcătuite etajele s-a săturat atât de mult de urcările și coborârile mele încât a început să mă privească cu ură   (până în acel moment credeam că toate lucrurile sunt construite să tacă și să dureze)   dar lumina a fost întotdeauna generoasă cu zidurile căzute la fel cum […]

ale dracului

nu mai poate omul să își suflece ceasurile în ceafă de gura lor plină   sunt atât de zilnic încât îmi vine să vomit 1001 poeme despre copilăria mea cu robinete înjurături și noapte   dar presimt că odată și odată lucrurile se vor descoase singure până dezvăluie mâna care a dat voie pungii să […]

înclinația spre alb

nu presupune revenirea la inundația credinței dacă ar fi așa multe viituri și-ar face apariția într-un pătrat reevaluat să posede patriotismul crucii aici este mai mult o trecere în revistă a unui coridor de la demisol pe unde trec femei scandinave dezbrăcate urmărite de chiriași fanatici și peste toate aceste inerențe puse pe fugă adevărata […]