Sincer să fiu da, sunt un bărbat în lucru. Peste mine au fost construite formele cele mai devastatoare ale verbului. Și din toată credința mea asumată nu am reușit să salvez nicio rugăciune. Sincer să fiu da, sunt un câine aruncat la capătul lesei de un bărbat acoperit de fericirea lui atât de mult încât […]

Fracțiuni de eleganță și propoziții în zdrențe. Așa trebuie să încep această spunere. Cu piciorul drept pe i. Ortografic și fluent am să reîncep discuția despre ceilalți subordonați very impecabil formei lor de stăpânire. Adevărul am mai spus că este o labă gigantică. O masturbare mărturisită la granița dintre viu, înviu, sub-viu și contrafăcut. Despre […]

Încă o zi trecută de pragul celor 24 de ore. În haosul balansului, sunt singura alternativă la naivitatea juvenilă a prietenilor mei javre. Titulatura de câine asumat nu mă prinde întotdeauna. De aici și jurnalul acesta inventar, al tatonărilor și exerciților de reflecție. Traseul ambițiilor formative a fost aproape întotdeauna stingherit din cauza fricii de […]

Astăzi am înflorit într-un deget. Nu mă crezi știu. La fel cum oamenii nu vor să creadă că și frunzele copacilor dospesc înainte să ajungă acasă în creangă. Iubirea la câini se întâmplă exclusiv prin împingere din patru labe în alte patru. Și nu este futut să ne înțelegem. Avem și noi 8 grame de […]

E păcat ca un singur om să însemne atâta rău pentru atât de mulți oameni. Dar iată că latifundiarul a lovit din nou. Marele stăpân al creierelor, apa de ploaie, acidul sulfuric al diletantismului frustrat a venit să ucidă încă o dată pe cel ucis. Din categoria credincioșilor și din cea a necredincioșilor. Cu mic […]

Din acest motiv creierul meu de câine are toate atributele credinței infestate în el. Sunt o metaforă fără stăpân. Un lucru plin de sublimități necontenite. Un credincios ateu. Și atenție idiotule! Asta nu e o contradicție sau o asociere de termeni într-o câmpie a comparațiilor proaste. Sunt un credincios ateu la fel cum tu ești […]

De la un timp toate dialogurile mele cu bucățile de pâine s-au transformat în lungi monologuri ale foamei. Nu aduc în discuție condiția mea de animal concret, nici animalul biologic, nici cel construit. Nu sunt o boală oportunistă pentru iubitorii de necuvântătoare. Nu presupun nici a zecea parte dintr-o definiție. Tot ceea ce aș putea […]

Greaua moștenire a unui intelectual iresponsabil este propria lui conștiință. Un câine murdar ca și mine nu are nevoie de ea. Un câine mușcă, latră și dă din coadă. Doarme și se trezește la fel de câine. Dar un mânuitor de lanț ar trebui să își reducă neîntârziat handicapul care l-a condamnat la un rezidențiat […]

Incredibilul fandosit. Acest trup supraetajat al rolurilor puține. Dacă s-ar putea să dezleg câinele din mine într-o javră. Oh ce minunat ar fi dacă aș reuși să fac asta. Dar singura soluție pe care de altfel o am la îndemână este să combat antipaticul ce mă înconjoară cu aplauze! Ce ai zis mă? Că un […]

Și au venit comentariile celor din urmă oameni să-și primească cercurile de îmbrăcăminte, înainte de a se cățăra la cer. La noi câinii e mai simplu. Noi putrezim la fel și pe vreme bună și pe vreme rea. Pe noi nu ridică nimeni la cer, ci ne aruncă în pământ să îl fertilizeze cu moartea […]

Din împărăția ridicolului vin să îți reconstruiesc sistematic dorința de a trăi fără dorință. Vin să te învăț că și mârâitul este o limbă de circulație internațională. Nu doar o bucată de carne atârnată printre colți, ca un zâmbet al celor stigmatizați să se trezească în fiecare dimineață câini! Vin să te iubesc lipsit de […]

Da. Suntem puțini într-o mulțime. Lumea dansează în jurul nostru, un fel de mult capabil să răstoarne nemișcarea din interior. Este de bine acest rău care se prefigurează la orizont? Eu, câinele ar trebui să mă bucur printr-un lung schelălăit, că vine ceea ce promite de atâta timp că vine? Schimbările de proporții biblice nu […]

Deși sunt mai cinstit decât un posesor al sistemului biped de manifestare a mersului în plan vertical, în fiecare noapte, după cină, merg să bag cornul în pernă și să fluier un somn pe genunchii cearșafului. Sunt un animal educat să închidă și să deschidă ochii după capriciile emancipate ale stăpânului meu. Ciulesc urechile când […]

În trupurile noastre locuiesc moravurile răului. De când marea eliberare a câinilor turbați din lanțuri, lumea cățeilor tandri și a celor blânzi și a celor manipulați și a celor supuși pe viață, au decis să își surprindă stăpânii și să manifeste împotriva acestui abominabil dictat. Au așteptat să adoarmă forurile superioare, deținătoare de frânghii, lanțuri,lese,botnițe […]

Cel mai greu este să păstrezi igiena propriilor tale rugăciuni. Captiv splendid al unui evlavios de iarmaroc, câinele din mine adoarme ca un animal și se trezește sub aceeași titulatură aproape rău binevoitoare. Un câine este un câine până când vine ora mesei. Atunci trebuie să-și învingă pentru câteva minute oroarea datului din coadă pentru […]

Te întreb pe tine dumnezeu al câinilor vagabonzi de ce ai dăruit fiecărui stăpân o lesă și o Marie de supus? De ce ai obligat anotimpurile să se repete însoțite de aceleași obsesii? Se vede treaba că îți place. În gelozia ta nu mai încape nimeni nu-i așa?! Chestia faină este că manualul tău pentru […]

Hai vino să cazi în plasa noastră de pescuit cretini. Au spus vocile rând pe rând. Au spus cozile celor care așteptau dimineața pentru o bucată de pâine. Au spus femeile închise în batic. Au spus babele care cerșeau binele la capătul străzii printre mucuri. Au spus mucoșii adunați în cutiile lor de chibrituri. Au […]

Oh, tu ,dumnezeu, al câinilor fără stăpân. Te invoc ca pe un răufăcător care s-a obișnuit cu lumina becurilor economice din friguroasa piață Arras. Te cer înaintea mea. Pentru că tu ești calea iar eu sunt rătăcitul. Te chem să îmi treci carnea prin canoanele credinței tale. Până îmi vezi sufletul cum stă ascultător în […]

Ah, de ce orice dialog trebuie să concureze cu cifra 2? Pentru că nu se poate altfel! Hai sictir! Cine spune asta este un ins lipsit de splendoare. Adevărul definiției constă în identitate, la fel cum vederea care este doar închisă în spatele ochilor, nu se poate intitula lipsă de vedere, ci lipsă de interes […]

Ehehe și au venit apucatele să deschidă război în oasele mele de câine puțin. Dar cine sunt eu să judec ceea ce se întâmplă. Rolul meu este să ascult un singur glas. Cu toate astea nimeni nu știe cine sunt atunci când visez. Eeeeeei bine când visez  mă dau bătut înaintea lumii de dincolo. Devin […]

Ieri s-a întâmplat I. Oroarea literei subliminale. Decredibilizarea supraabundentă a unui nume de câine mi se pare o iresponsabilitate intrată în deriva perplecsului. Azi mâine din oameni o să ningă Alzheimer-ul cu patosul străveziu al uitării de sine. Campaniile răutății, aceste cruciade în numele încrucișării cu alte statistici zvasticate, nu reprezintă decât un penaj pestriț […]

Sunt atât de viu doamnă, domnule, încât simt efectiv cum mărșăluiesc prin mine viermii. Trupul meu începe de acolo de unde se termină trupul.  Sângele meu este poliglot doamnă, domnule. Curge în zeci de limbi străine atunci când este vărsat. Mâinile mele stăpânesc nordul și sudul cardinal deopotrivă. Dar nu sunt decât un câine cu […]

Mi-e greu și mi-e somn. Așa se raportează masculinul înaintea fantasmagoricului feminin. Ca o luptă continuă între nu și nu știu. Dar ăsta este doar un aspect al ilarei lupte dintre cele trei posibile cauze ale eșecului. Fractura nevindecabilă a unui sejur prin dorințele femeii conduce de fiecare dată la un naufragiu considerabil din partea […]

Marele paradox al crimei este retrocedarea forțată către un pământ care abia te suportă. Dar ce se întâmplă atunci când cineva îți înjunghie sufletul? Ce rămâne și ce trece? Căile greșite reprezintă materia primă a diavolului. În fond suntem prea bărbați să ne înțelegem laturile feminine. Mai bine le ucidem. E mai comod să nu […]

Dar cine este suficient de idiot să se repete la nesfârșit? Sunt un câine de rasă totuși, chiar dacă doar un personaj rătăcit într-un nume de animal. Cred că ar trebui schimbat. Este o denumire atribuită sclavilor. Sau eu ar trebui să mă reconfigurez. Să nu mai latru ca un cretin la poartă nouă, ci […]

Orice frig are urletul haitei închis în el. Ca un laitmotiv. Ca o viitoare crimă. Și oricât încerci să fredonezi un ritm capabil să te încălzească nu reușești decât un gutural gest de tânguire. Și orice prădător se tolănește și așteaptă. Până nu îți mai răspunzi. Până așezi capul într-o pernă moale lângă sobă și […]

Am descoperit de prea puțină vreme că marionetele suntem noi cei care treaptă după treaptă coborâm toate urcările noastre într-o cutie de chibrituri insalubră. Și odată ajunși aici, ne putem pe un trăit din toate puterile. Ca și cum în fiecare zi ar fi ultima zi. Ca și cum nu putem muri mai mult de […]

Activi propovăduituri și imami ai binelui colectiv. Haite de ascultători și haite de cozi se învârt prin impostura unor fraze care nu au nicio legătură cu identitatea unui adevăr. Totul se rezumă la distanța pe care fiecare o poate concepe vis a vis de celălalt aproape. Diferența dintre un lup și un câine este că […]