jumătatea lui C

Moleculele țipătului făceau ravagii în pieptul ei. Din cauza asta își strângea globulele roșii în epubrete de douăzeci și patru de carate. Se proteja într-un fel de poveștile cu vampirii plombați în întunericul de sub pernă. Iar o femeie este întotdeauna prevăzătoare când se pune problema siguranței. Și nu numai ea ca gen. Orice ființă […]

cel care așteaptă

o liniște de zgură a fost aruncată pe drum să înăbușe fuga mecanismelor prin viață dar eu sunt o cavă fericită cu picioarele mai lungi decât sângele la fiecare două zile vin cântecele să-mi spintece fericirea cu un bisturiu în do major și cu un precis simț estetic să îndese pe sub pielea bucuriei mele […]

tratat de echilibru

A sosit vremea să pun un wanted pe numele meu. Să vină cioclii să se înfrupte din ochiul drept. Ochiul ăla care încă umblă. Să zboare pe deasupra lui migratoarele în căutare de cuib. A sosit momentul oceanelor de jale. Când femeile își despică pieptul cu dragoste pentru a elibera tot laptele în gurile rapace […]

nesomnul rațiunii

și acum doar să ne îngropăm săruturile la capătul orașului pentru mai târziu când oamenii ne vor arăta cu degetul râzând să spălăm cu șampon ceasurile și acoperișurile până li se vede pielea strălucind de noaptea care ne-a intrat în gură doar așa să-i simțim gustul iar în momentul când din toată singurătatea noastră femeia […]

marionetele dormeau în balanță

în timp ce eu mă contraziceam cu sarcasmul lăzilor de gunoi unii se întâmplau să fie îngeri alții îmbrăcați în costum băteau din palme și plângeau închiși în sentimentul singuratic al unei viziuni atroce despre mâinile curate ale femeii venite să curgă femeie de aici încolo vin camioanele să ne ridice pâinea de pe străzi […]

carnea mărului nu simte nevoia

să vadă cum i se dărâmă căldura fructului într-o mulțime îi pasă mult prea puțin dacă cel lăsat în urmă înghite sau nu pielea cercului pentru a deveni o alegere mai bună totul se rezumă la devastatorul sfârșit al sfârșitului acel somn groaznic în care suntem îndemnați pentru a ne părăsi barbariile și divinitatea tristeții […]

revin

ca o nebunie revin să îți latru cuvântul meu să îți arăt genunchii orbiți de frumusețe și cuvântul care refuză să te iubească ca un câine   revin după ce mi-am pus sufletul în lanțurile copilului care plângea să ruginesc până la ruptură până la balonul de săpun suflat printr-o poartă de un bărbat care […]