două puteri înfruntă plaja plina de pietre a copilului

care a dat naștere mamei
și a îmbăiat frica ei de plecare
doar scuturând din cap
și doamne nu ai idee ce îngrozit este omul care simte moartea privită de altcineva

nimeni nu cred că a vazut cum arată nemurirea
cum se spală pe mâini zeii
și hainele albe la piept
ale fugilor din colivii
nimeni nu este atât de calm
să-și aștepte malul celălalt
care ar vrea să îl urască mai mult
decât otrava
absolut nimeni nu aprinde chibrituri în spatele gratiilor
doar pentru a-i picura trupul
în pământ

dar așa cum eu sunt doar o frază
peste care vii să calci
atunci cerul ce este?
poate un sânge cu o individualitate uriașă
sau o pădure îngrămădită într-o pasăre
în care întunericul a înnebunit
chiar nu știu
de ce nu vreau să știu
nimic
sunt doar un singur bărbat
închis în gura
unui halat alb

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*