care a dat naștere mamei
și a îmbăiat frica ei de plecare
doar scuturând din cap
și doamne nu ai idee ce îngrozit este omul care simte moartea privită de altcineva
nimeni nu cred că a vazut cum arată nemurirea
cum se spală pe mâini zeii
și hainele albe la piept
ale fugilor din colivii
nimeni nu este atât de calm
să-și aștepte malul celălalt
care ar vrea să îl urască mai mult
decât otrava
absolut nimeni nu aprinde chibrituri în spatele gratiilor
doar pentru a-i picura trupul
în pământ
dar așa cum eu sunt doar o frază
peste care vii să calci
atunci cerul ce este?
poate un sânge cu o individualitate uriașă
sau o pădure îngrămădită într-o pasăre
în care întunericul a înnebunit
chiar nu știu
de ce nu vreau să știu
nimic
sunt doar un singur bărbat
închis în gura
unui halat alb