Moleculele țipătului făceau ravagii în pieptul ei. Din cauza asta își strângea globulele roșii în epubrete de douăzeci și patru de carate. Se proteja într-un fel de poveștile cu vampirii plombați în întunericul de sub pernă. Iar o femeie este întotdeauna prevăzătoare când se pune problema siguranței. Și nu numai ea ca gen. Orice ființă prin care a trecut tehnica gânditului ar proceda la fel. Se înjumătățește pentru a supraviețui. Foarte rar însă

excepțiile încearcă să dăruiască un fel de echilibru diferenței

un fel de extaz xeroxat în mii de exemplare dăruite mâinilor care se întindeau după ceva nou

mergătorilor și mult în spate ante-mergătorilor cu fețele murdare de la neoanele vitrinelor

unde au petrecut cea mai mare parte a timpului probabil

aici diferența avea într-adevăr câștig de cauză împotriva bârfelor făcătoare de vampiri

a pustiutoarelor strângeri de mână

și a pernelor care au perforat calota craniană doar așa

pentru a se instala confortabil

la cineva în creier

 

așa că țipătul ăla avea tot dreptul de a se îmbiba în pieptul femeii

amestecându-se enorm cu celulele

până devenea o ruină

a glasului ei