sunt un vapor stingherit de limbile străine

Dacă cineva ar avea ambiția să interzică rarul curaj indescifrabil lipsit de orice urmă de bâlbâieli semețe deținut de mine sofistul cu tupeu ce frumos ar fi. Dar la noi prudența este o nebuloasă în care naufragiază orice fel de urmă a unei priorități. Din cauza asta de cele mai multe ori prefer să adopt portretul de expert în salturi competente peste problemele celorlalți și să exersez insuficiența provincială. Sunt un vapor stingherit de limbile străine vorbite în prora și pupa de tot felul de iceberguri agramate. Nu sunt doar poetul ăla scârbit de toată lumea
care își profilează viguros plictisul prin toate oglinzile
sau duce războaie de cucerire prin pielea cu miros de portocale a femeii lui
nici vorbă
dar sunt uneori o catastrofă de operetă care stropește iremediabil cortina cu fruntea
sunt
recunosc
sunt greșeala care glumește
recepția în onoarea fluturilor de noapte
hainele murdare de parfum ale florăresei
viziunea postmodernă a unui rege cu experiență înainte și după apocalipsă
modesta variantă locală a unui danton
și de ce nu chiar o reamenajare curajoasă a propriilor moravuri
prin urmare da recunosc că nu sunt perfecțiunea întruchipată
nici minunea care
după coliziunea cu pământul a dus la extincția tuturor întoarcerilor acasă
de cele mai multe ori urletele mele au patru versuri
în spatele hublourilor
pe care voi le adunați
și le închideți în burta unei biblioteci
de parcă ar fi cine știe ce literatură a mecanicii cordiale
care pune în mișcare digestia rafturilor

eu v-am spus de la bun început în ce picior se sprijină realitatea
și de ce inima mea este un câine
îngropat de viu
într-o bucată de pâine
altceva nu vă mai spun
nu acum
nu aici
ci de aici încolo
după ce am să mă ascund în obrajii tăi
de frică să nu îmbătrânesc
înaintea ta

(DANIEL DĂIAN)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*