ca de o haină veche

unde nasturii încă mai întruchipează

un fel de abecedar care își duce mâna la frunte

pentru a saluta pasărea de porțelan închisă în ochiul tău

până la orbire

oare vei mai reuși să îți strigi paradisul la sfârșitul mănușii de catifea

sau îți vei lua direct zborul prin tâmpla mea?