femeia pește
dezmembrarea
tratat de echilibru
ea și ea
femeia care dă naștere
chemarea identității
ochi de femeie
fuga din inimă
nesomnul rațiunii
celălalt care așteaptă
jumătatea lui c
femeie născută
chipuri
arlechinul
face off
dintre aceștia doar eu umblu
uneori te îngropi în culoare
ieșirea din pustiu
renaștere

Promisionistul de profesie!

Ca un detaliu al banalului excelent prelucrat să pară copleșitor, creatura care dă titlul exprimării contrastante ,,despre” și ,,pentru că” nu are la bază un fundament clădit din pensulație. Manipulator consacrat, expresiv și nedisimulat de corporalitatea cuvintelor cheie aruncate în stânga și dreapta tușelor care îi ascultă îngăduitori cromatica pestriț- gramaticală, promisionistul/ – ista propune, […]

Arta care separă!

Arta care separă exercițiul de inevitabil nu posedă o anatomie a imaginației. Trupul, cu mecanica lui vie, renunță după o vreme să-și mai prelucreze experiențele obiectiv. Un motiv nud nu este obișnuit cu adevărul propriu – zis, ci cu adevărul înjumătățit și îmbogățit mai apoi cu articulații și elemente ispititoare. În lumea acestor mecanici costisitoare, […]

Uneori, chiar și entuziasmul se joacă cu chibriturile

Uneori, chiar și entuziasmul se joacă cu chibriturile. Când suferi de tăcere, înveți să ai răbdare. Nu știu dacă așteptarea este o caracteristică contemporană sau mai mult o ipostază stilistic distinctă de această epocă meridională, cu accentul pus pe medievala crimă. Toate clipele s-au transformat în bucăți de cârpe murdare. Le folosesc sanitarii să șteargă […]

Dacă aici, sub carcasa asta de carne, a locuit cândva un om.

Înțelesurile lui sunt subterane, discrete, dar de profunzime pentru toți cei care s-au întors cu intestinele scoase din pântece, șiroinde, în mizeria de lacrimi, sânge murdar închegat cu alt sânge proaspăt, amputări, cangrene împuțite și căcat. Moartea îți deschide toate venele fricii. E ciudat, dar seamănă cu o naștere. Ieșirea în neființă. Această gravidă perfidă […]

Pielea aia loială nu mai exista!

Fâșii însângerate, atârnând cu o încruntare nepământeană, plasma picurând, amestecată cu sângele călduț, îngrozitor de vâscos, noroiul ăla mizerabil care urla din rănile deschise până sub șubredul scaun cu rotile. În balta de frică, urină și fecale, alături de privirile pline de lacrimi ale sanitarilor. Ei au înțeles. Chiar din clipa aia acoperită de urletele câmpului, trecut prin mașina […]

un lucru cumplit de aproape

„Lucrurile se prăbușesc mai repede decât oamenii care le-au construit”,  îmi spuse, cu privirile pierdute înainte, tânărul locotenent cu picioarele retezate de la genunchi. Am tăcut amândoi. Ce se cuvine să spui într-o astfel de singurătate acoperită de câteva pansamente infecte? Nici nu mai contează. Pentru el, omorâtul s-a terminat. „Da”,  continuă el imperturbabil, „omorâtul […]

jumătatea lui C

Moleculele țipătului făceau ravagii în pieptul ei. Din cauza asta își strângea globulele roșii în epubrete de douăzeci și patru de carate. Se proteja într-un fel de poveștile cu vampirii plombați în întunericul de sub pernă. Iar o femeie este întotdeauna prevăzătoare când se pune problema siguranței. Și nu numai ea ca gen. Orice ființă […]

cel care așteaptă

o liniște de zgură a fost aruncată pe drum să înăbușe fuga mecanismelor prin viață dar eu sunt o cavă fericită cu picioarele mai lungi decât sângele la fiecare două zile vin cântecele să-mi spintece fericirea cu un bisturiu în do major și cu un precis simț estetic să îndese pe sub pielea bucuriei mele […]

ecourile au făcut metastaze

Dialogul este doar o virgulă tunel printre silabele cu picioare lungi ale damelor care se apropie să devină un monolog subțire de dantelă. Coastele mele proaspăt ieșite în decor ca niște vâsle osândite să fugă prin lichid. (Mărturii ale sunetului prins în colivie.) Când mă gândesc la amploarea acestei enormități aproape că aș vrea să […]

tratat de echilibru

A sosit vremea să pun un wanted pe numele meu. Să vină cioclii să se înfrupte din ochiul drept. Ochiul ăla care încă umblă. Să zboare pe deasupra lui migratoarele în căutare de cuib. A sosit momentul oceanelor de jale. Când femeile își despică pieptul cu dragoste pentru a elibera tot laptele în gurile rapace […]

vocea lui Robespierre

Din vocea lui Robespierre am învățat prima dată că sângele numai atunci când este tăiat curge lipsit de respect prin cerul gurii. Desigur la prima vedere pare un nonsens. Dar adevărata explicație a unei picături nu cunoaște reședința păcatului. Când penibilul se transformă într-o cină iar brațele lichide ale partenerei tale devin înghițitură după înghițitură […]

dumnezeu s-a oprit

îmi spun bună dimineața dumnezeu s-a oprit! ca un ceas mecanic care nu a mai făcut parte din obiectul preocupărilor unei mâini și imediat după ce îmi repet această metaforă- rugăciune din creierul meu încep să curgă lacrimi din lacrimi o baltă din baltă un pește din pește un singur dinte crescut în față ca […]