Vine o vreme când vârsta începe să își bată joc de tine. În cazul meu sunt mai multe constante. Începând cu lumina zilei și sfârșind într-o propoziție găunoasă. Pentru că sunt un împătimit al literelor înșirate pe latitudinea corectă a bobului de orez. Mai exact aparțin unui teritoriu unde virgulele și ecuațiile subiectului închis în predicat au fost decimate prin hotărâre de guvern iar supraviețuitorii transformați după un lung proces în picioarele unui fotoliu regal. Fotoliul în care sunt eliberate spiritele peștilor mâncați la cină.
de fapt nici nu trebuia să încep aceste rânduri cu literă mare
nici nu trebuia să pun literele unele după altele în speranța că tu sau voi sau ei vor începe să citească un poem
acesta nu e un poem ci un plâns
și până acum nimeni
niciodată
nu a umblat pe lacrimi ca un mântuitor sau mântuitoare
la fel cum nici cealaltă parte a nimeniului
nu a umblat printr-un punct