fără mutilări ale cearșafului

absențe și zvârcoliri la marginea pielii

oamenii care ajung să se obișnuiască cu versurile unui poet

vor încerca să-l numească același în fiecare zi

și asta nu dă bine

așa că de acum voi scrie o poezie altfel

care nu duce paharul la gură

nu fumează

nu se căsătorește

și nu țipă

gata cu țipetele

urletele și toate isteriile poeziilor mele

este nevoie să inventez femei noi

cu mâini colorate în orice altă culoare decât fiara zilnică

a negrului asumat să înghită tot în calea gurii lui întunecate

gata cu asta

gata cu sentimentele oribile ale inimii acoperite de pene

aici nu se zboară de la unul la celălalt

nici măcar o privire camuflată în baionetă

aici este un poem nou

atent studiat să pară

un nou regat

al amănuntelor cinstite

 

adică o să îți acoperi cuvintele cu pământ într-un fel de doliu?

da am să le acopăr

și după ce le ascunzi ce mai rămâne?

mai rămâne

ce?

ceva puțin care bate tot mai încet

pe undeva prin piept