și să mă las aruncat dintr-o culoare în alta

dintr-o limbă în alta

până nu îmi mai aduc aminte nici măcar

mâna care leagă șireturile unui bocanc rupt

prefer să mă înec cu detalii

să încalc trupul femeii

cu regulile mele de bărbat în care se amestecă draperiile

până mai știe nimeni dacă este durere ceea ce se vede

sau o noapte care a început

să picure

dacă oamenii și-ar dărui din inimă trupurile

și muzicile ar cădea la pământ

prefăcându-se în cioburi care vor tăia bucăți serioase din carnea mea

numai atunci probabil

aș putea să cred

că exist