De ce? Pentru că libertatea mea este un punct. Un punct de unde orice început se sfârșește început. Punctul este singura unitate de măsură a universului care nu poate fi nici încercuită, nici geometrizată, nici despărțită de garduri, nici cartografiată.  Eu sunt exact ceea ce însemn. Identitatea mea nu se declină într-o bucată de plastic pe care sunt înșiruite o sumă de numere aparent bine delimitate. Numele meu nu este o adunătură de litere, chipurile, să ma aducă în restul lumii, ca pe un aparent însemnat să existe ca și ceilalți existenți. Eu sunt un punct. Am mâini, picioare, ochi, urechi și gură pe unde, poate, umblu cel mai mult. Dar sunt o creație tipărită în marele zid al neputinței umane. Dumnezeul meu locuiește într-un punct. De unde încep și se sfârșesc toate de la început. Pentru că dumnezeul meu sunt eu, la fel cum punctul meu este el. Dacă ai sta să analizezi circuitul acestei forme de viață, ar trebui reinventat timpul în om. Nu omul în timp. Așa ceva nu are dreptul să existe. Punctul pe azi sunt eu! Tu cine ești?