virtutea mea este o umbră
printre triburile urletelor frigul îmi zboară pasărea
într-un cuib de gheață
și atunci râd
și atunci cad
și atunci îmi închid rânjetul până îl aud explodând
într-un șir imens de urale

am acoperiș deasupra acestei lacrimi
am și maniere
și frunze
și verde
și pași
și tot e târziul acesta greșit vopsit
și împrăștiat în toate părțile
viziunii

acum îți dai seama de ce nu accept să îmbrac
chiar orice halat alb?