când a decis să transforme galbenul

într-un autobuz
am tăcut și din tăcerea mea s-a făcut o movilă de liniște
și a venit o felină să își ascută ghearele
în acest cerc prost elucidat
în timp ce ea desena ferestre în culoarea aia nebună
și invita călătorii să urce fără bilet
într-o aventură prin cerul tavanului
pictat și el până la nebunie

apoi au început marginile credinței să urle ca niște apucate
m-am aplecat și am sărutat picioarele cuielor
am băut sângele scurs din prepozițiile cu trup
apoi s-a lăsat o mare noapte
și am încercat să aprind focul în inima tuturor
să fie lumină
o lumină tulbure dar lumină
pentru toți cei care mai aveau de gând să vină
și să urce tiptil
în galbenul ăla cu ferestre care aștepta de vreo oră
cu motorul pornit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*