cerului meu îi trebuie o gură

capabilă să ajungă din urmă credința că

până la urmă toți suntem un război și o pace

cu pumnii strânși

 

dar vezi tu dragostea mea cum ne întârzie tinerețea

din vizita noastră împotriva lumii?

 

nu o să vorbesc niciodată mai sus decât

vârful turn al unei propoziții

lasată de un dumnezeu oarecare

pe o bancă oarecare

dintr-un parc oarecare

căzut în părul tău

mai bine vin lângă tine

îți prind obrajii în palme

să mă încălzesc și să te iubesc așa

încet încet

printre degete

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*