ca un fel de curierat rapid pentru cei puțini
trași pe roata femeii cu slujbă de călău

am fost acolo unde se trag sforile în păsări
unde pereții alcătuiesc un copil
care trage mâna mamei sale
într-un castel de nisip
să se risipească încet
posesivitatea din ea

de multe ori nici nu mai știu
cine a clădit pe cine în jur
și de ce indiferența se îmbracă uneori în curvă
și se aruncă în obrazul meu direct din stradă
murind parcă
de la început