dar o femeie nu este doar un loc

cu două picioare lung închise

într-un gest

 

o femeie poezie este o femeie unde substantivele

nu se lasă încercuite până când se transformă

în propoziții de iubit

 

dar uneori

am așa un fel de stare lichidă

ca şi cum aş curge printre rânduri
mimând înecul unui grăunte de nisip
în lumea de zi cu zi a unui somn de toată splendoarea
nu ştiu cum să-ţi explic dar
respiraţiile mele lasă de la o vreme urme serioase pe obrajii tăi iubito
probabil că te-ai obişnuit cu aproapele
şi nu te mai deranjează atât de mult starea aceasta absurdă
de înecat la mal
sau gramul de nisip care ţi-a pătruns în gânduri
a provocat o furtună care nu se mai putea opri din plâns
nu ştiu chiar tot ce se ascunde pe culoarul dintre trupul meu care trece
şi camera mică de serviciu unde tu fumezi ţigările altora
în genunchi
totul începe să semene cu o clădire unde se adăpostesc numai părţile noastre rele
un loc unde disperarea este atât de subţire încât
încape în oglindă ca un dialog interminabil la marginea indiferenţei
care pe lângă faptul că nu spune nimic
nici nu ne lasă să trecem mai departe
într-o altă încăpere unde
uneori ai şi tu aşa o stare lichidă
de toată frumuseţea