ca și un câine
care se abandonează în voia lanțului
doar așa
pentru a bucura chipul stăpânului său
tu îți vei bucura omul dintre ramurile copacului
îl vei zbura sau îl vei adormi
totuna
pentru că din tine încep ecourile să bată în retragere
din carnea ta își confecționează cei fără lume îmbrăcămintea
din pașii tăi plouă și tot așa până la ultima strofă
care o să se ridice
să umble
tu ești tu-ul tu-ului tău
și-ul și-ului
prepoziția care desparte binele de rău
dumnezeul transformărilor curate
sintagma și samariteanul din care pleacă rugăciunile lemnului să lovească lumea
cu bunăvoință
asta este tot ceea ce rămâne din viața unui poet
o moarte de fraze
decantate