ca și un câine

care se abandonează în voia lanțului

doar așa

pentru a bucura chipul stăpânului său

tu îți vei bucura omul dintre ramurile copacului

îl vei zbura sau îl vei adormi

totuna

pentru că din tine încep ecourile să bată în retragere

din carnea ta își confecționează cei fără lume îmbrăcămintea

din pașii tăi plouă și tot așa până la ultima strofă

care o să se ridice

să umble

tu ești tu-ul tu-ului tău

și-ul și-ului

prepoziția care desparte binele de rău

dumnezeul transformărilor curate

sintagma și samariteanul din care pleacă rugăciunile lemnului să lovească lumea

cu bunăvoință

 

asta este tot ceea ce rămâne din viața unui poet

o moarte de fraze

decantate