marionetele dormeau în balanță

în timp ce eu mă contraziceam cu sarcasmul lăzilor de gunoi

unii se întâmplau să fie îngeri
alții îmbrăcați în costum băteau din palme și plângeau
închiși în sentimentul singuratic
al unei viziuni atroce
despre mâinile curate ale femeii venite să curgă

femeie de aici încolo vin camioanele
să ne ridice pâinea de pe străzi
și să o arunce la capătul orașului
unde un dumnezeu electronic
o să-i dăruiască chip și volți
din chipul lui
electric

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*