Incredibilul fandosit. Acest trup supraetajat al rolurilor puține. Dacă s-ar putea să dezleg câinele din mine într-o javră. Oh ce minunat ar fi dacă aș reuși să fac asta. Dar singura soluție pe care de altfel o am la îndemână este să combat antipaticul ce mă înconjoară cu aplauze!

• Ce ai zis mă? Că un patruped nu poate bate din palme cum o face un stăpân?! Și noi avem zece degete la mâinile picioarelor. Dar la fel cum voi nu alergați în mâini, nici noi nu aplaudăm din picioarele noastre. Mai bine dăm din coadă. În felul acesta înțelegem orice direcție au mâinile voastre supărate. Da, da, da spre deosebire de voi, noi suntem niște împătimiți ai suferinței civice. Pentru că unde mama dracului ai mai văzut tu ființe care să imite papagalicește dorințele de cele mai multe ori absurd de nesigure ale stăpânilor gogomani. Eu am numele meu de câine, boule. Nu reprezintă cea mai mare necesitate să mă treci într-un carnet de sănătate, cu numele de Rex. Mă faci să mă simt ca un fel de pechinez prins că s-a căcat pe covorul tău persan nou-nouț. O javră nu are nici lanț, nici identitate. Dar ești îngrozit de frică când se întâmplă să treci pe lângă ea nu-i așa?