Sincer să fiu da, sunt un bărbat în lucru. Peste mine au fost construite formele cele mai devastatoare ale verbului. Și din toată credința mea asumată nu am reușit să salvez nicio rugăciune. Sincer să fiu da, sunt un câine aruncat la capătul lesei de un bărbat acoperit de fericirea lui atât de mult încât nu mai puteai să îl deosebești de o casă. O casă fără ferestre și uși. Un cub negru. Un gol murdar de lătratul câinelui. Un loc al unui tu și eu fără speranță.