Sunt atât de viu doamnă, domnule, încât simt efectiv cum mărșăluiesc prin mine viermii. Trupul meu începe de acolo de unde se termină trupul.  Sângele meu este poliglot doamnă, domnule. Curge în zeci de limbi străine atunci când este vărsat. Mâinile mele stăpânesc nordul și sudul cardinal deopotrivă. Dar nu sunt decât un câine cu pretenții de pasăre. Din acest motiv dorm atât de mult. Nu de la sedative ci de la nevoia de a zbura. Sunt o pasăre închisă într-un corp de câine. Și zborul stătut al păsării a început să putrezească în inima mea. Și inima mea abia mai știa să latre. Și gura mea abia mai știa să muște. Din frânghia prinsă în jurul gâtului. Dornică să-mi demonstreze că realitatea asta în care mă scald nu a fost niciodată o pasăre. În lumea asta de sinceritate te mănâncă lupii. Așa că taci și mârâie împotriva oricui.