să îndure pereții acestui oraș

unde în fiecare zi traduce poemele poeților

în articole de îmbrăcăminte pentru oamenii străzii

care îi plătesc tristețea cu tristețe

mi-a spus chiar că are un loc al ei

unde vine să-și ascundă plânsul de zâmbetele amabile ale trecătorilor

 

îți dai seama că nu am știut cum să o îmbărbătez

am rugat-o doar să aibă grijă de pantofii primiți în dar de la mine

și să nu mai traducă poeme

de teamă să nu devină unul greu de recitat

la un moment dat

apoi am dat drumul la radio unde tocmai rula o piesă despre cei plecați

și parcă îmi era prea somn

și parcă o vedeam dansând la fereastră

să mai pot adormi