printre superstițiile blocurilor
momente din fier beton și lacrimi
treceau necontenit
dintr-un loc în altul
ca niște stafii dărâmate
de buldozere
și un dumnezeu fără fir
memora pas cu pas
frumusețea acestor plecăciuni trecute
adevărul este că
există șerpi încolăciți în poemele astea
care hibernează
și tocmai din cauza asta
orașul își adună mai întâi silabele
cărămizile smulse de împușcături răsfățate
și răsturnate într-o noapte alternativă
pentru ca la sfârșitul tuturor adunărilor și scăderilor
să le vândă pe nimic
bărbatului cu perucă care dictează liniște de moarte
în a șaptea zi
de lumină