te aud cum înghiți în sec ceva
nu știu exact ce și tocmai din cauza asta
te privesc atent
gâtul tău subțire ca o scrisoare de adio
încearcă să potolească gelozia
esofagului de a se arunca afară
în o mie de cuvinte lipicioase
și abia în acea clipă am realizat că tu ești
femeia unui sfert de secol
preocupată de iubire nu de distanță
prin urmare nu tu ești cea care se trezește dimineața
să măture de peste cearșafuri
resturile rămase după ieșirea din piele
ci dimineața este cea care îți țopăie pe sub pleoapele
hand made să fie aproape perfecte
în patul cu majuscule al unui poet