Și acum să punem i-ului un fel de capăt.

Să-l obișnuim în locul nostru. Pentru că noi avem deja experiența gurilor cusute.

băi și ce frumos ne frământa ea iubirea
ce propoziții neînsemnate îi curgeau din sâni
să alimenteze cisternele cu laptele pentru consum
al celor doi copii miluiți
câte numere îi țâșneau din gură
și câte lacrimi nu ieșeau la numărătoare

ohhh câtă femeie zace în femeia asta și câte voci de bărbați
la timpul trecut
și-au aruncat în ea sperma
sperând că odată și odată măcar unul dintre ei
o să domnească în burta ei
ca un rege

dar în ea
dorințele erau oglinzi sparte
trupul îi era întins pe spatele de frig al podelei
așteptând să treacă
și sus
și jos
și dumnezeu și diavol

I-ul a cerut femeii să-i dăruiască botniță înainte de a muri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*