cu mâinile blocate într-o lesă încolăcită

de jur împrejurul unui tango

nu are niciun nume

e doar o femeie cu un respir și o inimă de talie grea

care bate cuie în pereții acvariului

unde se adună bărbații la cină

femeia care dăruiește o fereastră dintr-un câine negru

nu a umblat niciodată mai mult de două cuvinte

prin sufletul copilului nenăscut

pentru că o astfel de viață cum este a ei

nu s-a spovedit niciodată îndeajuns

unui popor de lacrimi

iar trupul ăla care trăiește în ea

abia a împlinit

21 de grame

femeia care dăruiește puțin câte puțin din laptele său

unei singure mâini întinse

nu a ieșit nici măcar o singură zi

din noaptea sa

și poate din cauza asta o iubesc așa

ca un fel de animal

ca un fel de câine

tango