un ciorchine dirija circulația din tunelul auzului

unde semnificațiile picurau hărmălaia
până în farfuriile celor mai frumoși
dintre noi
păcătoșii

m-am retras atent sub masă
pielea mi s-a transformat într-o catifea
care delira materialul tot mai departe
de acest party în genunchi
și am cerut încheieturii să mă uite
am cerut mâinii să se dezbrace de mâini
și să umble îngrijorată ca un mârâit
pe stradă

și abia atunci ai înteles că norocului tău
o să-i plesnească
toți nasturii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*