chiar dacă îți încape subtil pe sub piele
un zâmbet este un tablou în ramă
pentru cei care văd culorile
cu vârfurile degetelor
dacă tragi draperiile doar ca să acoperi umbra unei pisici moarte
ochii ei tot vor străluci o vreme în acest întuneric artificial
te vor privi cu un fel de rânjet
atârnat pe lângă colți
ca un mesaj de adio
dar cum eu nu sunt nici felină
nici zâmbet
nici cuvânt aruncat la întâmplare
într-un peisaj alb
tu mă vei interpreta ca pe o excepție
unde vin unii oameni să-și ghicească viitorul
care întârzie
apoi
după ce vremea din camera asta o să se facă nevăzută
tu îți vei alcătui un zâmbet din prefabricate
pentru cei care te urmăresc
cu întrebările lor
despre lumina stinsă de bună voie
într-un măr pe care ei
nu vor să îl mai poarte înghesuit
în gât