Volubilul și melancolicul rol de păpușă îmi revine

Pentru că am fost dresat din naștere să am o retorică previzibilă. Comparația nu are număr de inventar și cu toate astea se creionează suprarealist într-o gândire obosită să fie obosită. Dar teoria punctelor ușor absente, a limbajelor de lemn, a momentelor laconice ne arată o iubire bine creionată a virilității din partea vorbitorului marionetă. Cu toate astea chiar și bâlbâielile au tupeu. Într-o lume a paltoanelor latine, a sângelui adus la cote alarmante de fierbere totul este imposibil de posibil. Din cauza asta frânghiile care îmi ridică mâinile și picioarele la statutul de om au propriul liber arbitru. Se pot rupe oricând.
Doar așa ca să devin eu crampa
clovnul
bufonul imparțial
al celor care privesc și tac
privesc
tac
și râd

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*