corăbii lihnite de foame își devorează
mateloții închiși în frânghii
tu ștergi beregata lamei cu un tricou ud și strigi
să se oprească nimicul
din nimic

dar aici e un loc de groază
unde frunzele defilează pe străzi
cu verdele în flăcări
naufragiile se pornesc nebunește să plouă
cu vii și morți
lumânările cad aprinse din aparatul de bărbierit
și doamne ce isterie îngrozitoare
ți-a alunecat prin pântece
dornică
să se nască

aici e patria ușilor deschise a spus bărbatul
dezbrăcându-se de dumnezeul
lui