un cântec mișto se tolănise la intrarea în cerc
tu te recomandai îngeroaică
iar eu ștergeam cuvintele voastre pierdute
cu o cârpă aproape udă
din calendar

dar zilnic îți tai bandajele și ceri apă
mașinilor de pompieri
care trec prin același coșmar
ca și tine

o pasăre își rostogolea acoperișul din ochi
cântecul purta o cruce
și până la capătul animalului
mai erau doar câțiva pași nedumeriți
de ucis

dar tu erai zilnic plecată să mântui picioarele
care au umblat cândva
prin gâturile albe
ale girofarelor
și tot zilnic mai culegeam din lacrimă
un cuvânt
un om
o sabie