nu știu dacă observațiile mele sunt dintre cele mai oportune

pentru că am ales să fiu comunistul autohton

dornic să zguduie cuiul crescut de jur împrejurul cărnii

mai ales că

mă rog prea puțin

și rugăciunile mele sunt prea mici să învețe credința

că adevărul este aici printre noi și nu sus printre ei

de acolo ești doar privit ca un fel de jumătate care

cere și cere fără oprire același lucru

(să trăiască mai mult

decât celălalt)

 

ana știa asta de pe vremea când își trăia feminitatea în burta cimentului

pe care bărbatul o tencuise în jurul ei

în semn de respect pentru glas

știa că o femeie adevărată trebuie să-și cumpere coapsele

înainte de a da naștere bărbatului care o să curețe lumea

de obraji

știa că dreptul ei se afla dintotdeauna ascuns între picioare

un drept incredibil

nerezonabil extrem

capabil să spele orice păcat al apei rupte

care

chiar și acum

nu are niciun dumnezeu în gură

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*