un oraș sau o inimă în ambele supraviețuiește cineva prin urmare totul s-ar supraaglomera cu încă unul în plus ceea ce pot însă este să împart frigul și sticla de vin cu tine până nu ne mai amintim nici măcar coridorul becul reîncarnat de la capăt și mâinile noastre acoperite cu o cârpă umedă așezate […]
noi ne vom amesteca oricum trupurile până devin o definiție a tristeții care ar vrea să își roadă cumva cuvintele de sub unghii 70 de minute vom lasă să dospească credința în noi iubito apoi ne încredințăm de vii focului căldura se ne pătrundă să își ascundă în noi mustrările de conștiință chiar nu contează […]
chiar dacă îți încape subtil pe sub piele un zâmbet este un tablou în ramă pentru cei care văd culorile cu vârfurile degetelor dacă tragi draperiile doar ca să acoperi umbra unei pisici moarte ochii ei tot vor străluci o vreme în acest întuneric artificial te vor privi cu un fel de rânjet atârnat pe […]
eu nici nu încep nici nu sfârșesc tot sângele
