și tot nu te cuprinde frica
nu te încap sticlele băute cu o seară înainte de altcineva drag
care locuiește mai josnic decât tine
la etajul doi
locul de unde vin toate cântecele frumoase ale copilăriei tale
petrecută între cei patru pereți ai gurii
obligată să nu se deschidă niciodată
neîntrebată
desigur că sunt unele zile în formă de fructe
și altele mai puțin coapte
dar ție nu îți este frică ca și celui care locuiește
mai aproape de pământ
decât tine
lui îi este teamă de momentul acela subțire care desparte
viața de moarte
și lumina de cealaltă parte a ușii
unde cineva și-a desenat cuminte
un alt trup să îl crească
ca pe un măr