și gura mea continua să existe

într-o lume fără silabe

tu ai ajuns la concluzia că ar trebui să stingem toate luminile de pe hol

pentru ca eu să alunec mult mai ușor prin visul ăsta nou-nouț

adăugat în coma mea de un zeu

proaspăt trezit din fereastra deschisă

cu toate astea

deși eu eram tot mai departe plecat

gura mea continua să existe

luminile de pe hol intonau tot felul de imnuri economice

holul devenise un fel de catedrală pentru fluturii de noapte

iar tu încercai să îți îndupleci nebunia

să se vindece

 

atunci am realizat că sunt doar un tânăr posibil

o gură uitată pe pernă

un somn

o moarte

o sticlă găsită la malul mării

din care încerca să iasă afară

un umăr