pentru că sunt un poem sacadat
al focurilor de tabără
normalitatea versurilor mele
seamănă leit cu cea a oamenilor
care vin să îl pipăie
să îl adulmece
să îl fotografieze
ca și cum ar fi ceva de necrezut care se scrie singur
în zgomotul general al pașilor
sunt prima și a doua zi din toate cele șapte câte există
deasupra
acoperișul de tablă
sădește rugina în sufletul meu
sapă gropi de temut
pe care apoi le înfiletează direct în mecanismul complicat
responsabil cu pronunțarea corectă a numelui
înaintea patului de spital
ca un imam
mecanic