de bărbații ascunși pe țeava armei

ca niște bucăți de metal

puse pe ucis

 

se plimba și din râsul ei săreau schijele femeii fericite

să suporte greutatea cusută în pielea vocabularului

mătasea ciorapului aruncată în obrazul mulțimii

ca o capitulare în vârful grobian

al unui penaj de vrabie

se plimba și era o doamnă

în roșul uscat

de sub tocuri