scări imaginare

și locuim în leoparzi ca niște vagabonzi

dornici să domesticim viețile lor din flori și ultimele două cifre

care fac din geamătul tău să tremure cearșaful

de albi ce am putea deveni

 

femeie în trupul tău nu se mai ascunde nimeni

așa că pleacă de lângă foc

îmbracă-te în hainele mele de bufon

și cu toate gesturile pieptănate pe o parte

mișcă ramura de măslin

și zâmbește-ne enorm