Oh, tu ,dumnezeu, al câinilor fără stăpân. Te invoc ca pe un răufăcător care s-a obișnuit cu lumina becurilor economice din friguroasa piață Arras. Te cer înaintea mea. Pentru că tu ești calea iar eu sunt rătăcitul. Te chem să îmi treci carnea prin canoanele credinței tale. Până îmi vezi sufletul cum stă ascultător în toate cele patru picioare. Te chem să mă dezlegi din pielea asta de câine. Vreau să îți devin un om credincios, nu o bestie credincioasă. Învață-mă să înțeleg cuvintele, nu să le latru, să beau apa dintr-un pahar, nu de la picioarele tale. Scoate fiara din carnea mea, doamne. Iar dacă ți se pare că dintr-o dată cer prea mult, te rog încearcă și tu pentru o zi să devii un fel câine, în locul meu.