atunci când nimic din tot ceea ce te înconjoară nu vrea să aibă simplitatea
care îmi trebuie astăzi când am decis
că mă voi muta într-o piatră să locuiesc
iubitele mele urechi asasine mă îndrept spre locul unde auzul
e un bătrân care își păstrează pașii
în cutii bătute atât de rău în cuie încât
tot lemnul s-a evaporat de durere
și dragele mele dacă veniți să vă plimbați prin capul meu
vă rog lăsați-vă pantofii cu toc chiar la intrare
să le crească o barbă de călugăr
până vă dau voie
să plecați