oamenii se apleacă să își privească picioarele cum cresc

alte picioare pentru lungul drum prin singurătate

numai orizontul meu era blând atunci când se surpa într-o pisică rătăcitoare

care venea în fiecare seară să se tolănească pe oasele mele

și să plângă

 

dar eu știu cel mai bine

că fiecare om se duce în cuvântul lui

atunci când pleacă de aici