îmi destup ochii cu grijă

atunci când trec pe lângă vitrine la ore incerte

știind că ceea ce văd dincolo

îmi va intra sub piele

otrăvindu-mă

 

dar eu merg spre sfârșitul lumii să apun din tot pieptul meu

viitorul cadavru peste care se cațără în luptă păsările

să-i ciugulească ochii

și în felul acesta privirea acelui trup mort

să meargă mai departe

și să apună în alte păsări

la nesfârșit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*