peste zece dinți mă declar sfâșiat

în sus și în jos

de o propoziție venită din gura unui șef de trib

care se mai joacă încă

cu sticla colorată

 

apoi lucrurile vor sta o vreme ascunse

printre iluziile libere ale sticlei care a scufundat icebergul

într-un gât enorm de balenă

eu mă voi închipui poetul care a stins toată lumina ochilor

voi fuma enorm și tot enorm voi deschide jugulara robinetelor

să evadeze toată apa care a mai rămas în spatele zidului de rugină

să își spună sânge

 

sunt un bărbat cu toate cele zece minute fericite

cu toți cei zece dinți potriviți

cu toate sfâșierile manifestând decent

pe străzile trupului

 

iubește-mă așa

când alb

când roșu

când al nimănui

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*