nu mai poate omul să își suflece ceasurile în ceafă

de gura lor plină

 

sunt atât de zilnic încât

îmi vine să vomit 1001 poeme despre copilăria mea

cu robinete

înjurături

și noapte

 

dar presimt că odată și odată

lucrurile se vor descoase singure până dezvăluie mâna

care a dat voie pungii

să mă înghită ca pe un plămân de om

al străzii